Soldier Field
Soldier Field | |
Amplasare | Chicago[1] |
---|---|
Coordonate | 41°51′45″N 87°37′00″W / 41.8625°N 87.616666666667°V |
Proprietar | Chicago |
Operator | SMG[*] |
Capacitate | 63.500 |
Prezență online | site web oficial |
Modifică date / text |
Soldier Field este un stadion situat în Chicago, Illinois. În prezent, găzduiește meciurile de acasă pentru Chicago Bears din NFL.
Designul original al stadionului datează din 1919 și a fost realizat de firma Holabird & Roche din Chicago, iar construcția a avut loc între 1922 și 1924.
Arena a fost inaugurată la 9 octombrie 1924, aniversarea Marelui Incendiu din Chicago din 1871. Numele inițial al stadionului a fost Municipal Grant Park Stadium. La 11 noiembrie 1925 s-a decis schimbarea numelui, în onoarea veteranilor de război, iar pe 27 noiembrie 1926, arena a fost redenumită Soldier Field în memoria soldaților americani decedați în Primul Război Mondial.
Designul, cu un plan în formă de U , a fost în stil neoclasic, cu două colonade de-a lungul tribunelor de est și vest, care amintesc de Partenon, fiecare colonada fiind formată din două rânduri de 32 de coloane în stil doric. Zona deschisă a potcoavei era la nord, cu liniile laterale extinzându-se cu mult dincolo de zona finală. Terenul cu iarbă naturală avea o pistă de pământ în jurul lui. Capacitatea inițială era de 74.280 de spectatori. Pentru evenimente speciale, se puteau adăuga locuri suplimentare pe pista de pământ, de-a lungul promenadelor din vârful tribunelor și în zona de nord, aducând capacitatea potențială de peste 100.000 de spectatori, deși chiar și acest număr a fost uneori depășit cu ocazia unor evenimente.[2]
Pe 22 septembrie 1927, pe stadion a avut loc meciul de box care a intrat în istorie ca The Long Count Fight dintre Jack Dempsey și Gene Tunney. Porecla meciului vine de la momentul în care Dempsey l-a trimis la podea pe Tunney în repriza a șaptea, dar a întârziat momentul în care să meargă în colțul său, așa cum prevedea noua regulă, oferindu-i astfel lui Tunney 5-6 secunde în plus, înainte de începerea numărării arbitrului, acordându-i astfel lui Tunney timp să își revină și să se ridice înapoi pe picioare, deși cu greu, și, prin urmare, să poată continua meciul. Tunney a câștigat în cele din urmă meciul, prin decizie unanimă a arbitrilor.
Echipa Chicago Bears evoluează pe Soldier Field din 1971, după ce anterior evoluase pe Wrigley Field. Mutarea Bears la Soldiers Field, care a jucat primul lor meci acolo pe 19 septembrie 1971, a fost o consecință a fuziunii AFL - NFL, care a impus ca echipele participante la campionat să aibă stadioane de cel puțin 50.000 de spectatori.
În 1994 stadionul a găzduit ceremonia de deschidere a Cupei Mondiale de fotbal din 1994, precum și alte trei meciuri din faza grupelor și un meci din optimile de finală. În 1999, stadionul a găzduit patru meciuri din faza grupelor Cupei Mondiale feminine. A găzduit de asemenea două finale ale Gold Cup.
Galerie
modificare-
Soldier Field aproape de finalizare, 1924
-
Renovarea din martie 2003
-
Vedere aeriană în 2008
-
Soldier Field văzut de pe Lake Shore Drive în 2013
-
Imagine din Northerly Island
-
Zona din apropierea Soldier Field
-
Imagine din exterior cu mesajul care spune „Dedicat bărbaților și femeilor din forțele armate”
-
Vedere din clădirea NEMA, 2021
Note
modificare- ^ archINFORM, accesat în
- ^ „The Storied (and Sometimes Strange) History of Soldier Field”. Curbed Staff. . Parametru necunoscut
|data-acces=
ignorat (ajutor)
Legături externe
modificare- Materiale media legate de Soldier Field la Wikimedia Commons
- Site web oficial