Recensământul din 1930

Recensământul general al populației României din 1930 a fost primul recensământ al populației României regale întregite. Recensământul a fost organizat și desfășurat conform cerințelor științifice moderne ale acelei perioade. Pentru prima dată în Regatul României, datele s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice). Recensământul a fost realizat la data de 29 decembrie 1930.

Metodologie

Teritoriul României a fost grupat statistic în nouă provincii, corespunzătoare provinciilor istorice. În cele nouă provincii au fost grupate județele aferente, după cum urmează:

Structura etnică

Conform datelor acestui recensământ, România avea 18.057.028 locuitori dintre care:

români - 12.981.324 (71,89%)
maghiari - 1.425.507 (7,89%)
germani - 745.421 (4,13%)
evrei - 728.115 (4,03%)
ruteni - 582.815 (3,22%)
ruși - 409.150 (2,26%)
bulgari - 366.384 (2,03%)
țigani - 262.501 (1,45%)
turci - 154.772 (0,86%)
sârbi, croați și sloveni - 51.062 (0,28%)
polonezi - 48.310 (0,27%)
greci - 26.425 (0,14%)^[1].

Urbanizarea

Cele mai populate orașe erau: București - 570.881 locuitori (639.040 - incluzând 12 comune suburbane), Chișinău - 114.896 locuitori, Cernăuți - 112.427 locuitori, Iași - 102.872 locuitori, Cluj - 100.844 locuitori, Galați - 100.611 și Timișoara - 91.580 locuitori.

Materiale documentare

Centralizator: etnie, limbă maternă, religie
Populația după etnie, limbă maternă și religie, pe provincii
Populația după etnie, limbă maternă și religie, pe provincii
Populația după etnie, limbă maternă și religie, pe provincii
Gruparea județelor pe provincii
Gruparea județelor pe provincii
Foaia de titlu

Note

^ Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. XXIV

Vezi și

Istoria demografică a României

[Rec_1930-1] Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930, Vol. II, pag. XXIV

[1]