Propoziție completivă directă

• pe cine ?
• ce?

• Iată ce îndatoriri vei avea.
• Mai am să citesc zece pagini.
• I-am povestit cum s-a terminat filmul.

• Verb tranzitiv:

El a plecat spunând că va veni a doua zi.

• Locuțiune verbală tranzitivă:

Profesorul a băgat de seamă că lipsesc doi elevi.

• Interjecție predicativă:

Iată ce ne-a explicat.

• Conjuncții subordonatoare: că, să, ca... să, dacă, de;
• Locutiuni conjunctionale subordonatoare: cum că, cum de, precum că.
• Pronume relative: care, cine, ce, ceea ce, cât, câți, câte;
• Pronume nehotărâte: oricine, oricare, orice, oricât;
• Adverbe relative: unde, cum, când, cât.

Extensia complementului direct este operația de înlocuire, într-o frază, a unui complement direct cu o propoziție completivă directă.

Exemplu:

• Am pregătit ghiozdanul.

devine:

• Am pregătit ce îmi trebuia.

Contragerea propoziției completive directe este operația inversă extensiei complementului direct, adică înlocuirea, într-o frază, a unei propoziții completive directe cu un complement direct.

Exemplu:

• Tu ai salutat pe cine cunoști.

devine:

• Tu i-ai salutat pe cunoscuți.

Propoziția completivă directă poate sta înainte sau după regentă.

Exemplu:

• Că ai sosit, acum am aflat.
• Am rezolvat ce trebuia.

Completiva directă, așezată după regentă, nu se desparte de aceasta prin nici un semn de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării.

Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ.

Exemplu:

• Îl apreciez pe cine e serios.

Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă.

Exemplu:

• Te rog să mă asculți.