Mircea Carp

jurnalist român
Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Carp (nume).
Mircea Carp
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gherla, Cluj, România Modificați la Wikidata
Decedat (101 ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
ofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba engleză
limba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeDan Mircescu[2]  Modificați la Wikidata
OrganizațieVocea Americii[2]
Radio Europa Liberă  Modificați la Wikidata

Mircea Carp (n. , Gherla, Cluj, România – d. ) a fost un ziarist român.

Tatăl lui Mircea Carp a fost ofițerul de cavalerie Constantin Carp, dintr-o familie Carp din Iași. Mama lui Mircea Carp a fost Ecaterina (Tatiana) Catargi, descendentă din Lascăr Catargi (1823-1899), prim-ministru conservator al României, în patru rânduri.[3] În Primul Război Mondial, ofițerul Constantin Carp a comandat un escadron de cavalerie, care a luptat la Măgheruș în anul 1916.

Mircea Carp a copilărit la Botoșani, a urmat Liceul Militar la Iași și la Mănăstirea Dealu din Tîrgoviște, după care a fost ofițer, luptând și în al Doilea Război Mondial. Din motive politice a fost dat afară din armată în 1946 și a fost închis între august și noiembrie 1947.

A plecat clandestin din România în Austria (prin Ungaria) în ianuarie 1948, iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iar apoi ca redactor și șef al secției române.

În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995.[4]

A fost nepotul lui Garabet Ibrăileanu.[5]

La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „Mircea Carp”.

În ultima parte a vieții a locuit la München. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind Gabriela Dumitrescu, critic de artă) și are un fiu, Mihai, căruia i-a dat numele după unchiul său (fratele tatălui) și în onoarea Regelui Mihai I al României.[6]

  • Vocea Americii în România (1969-1978), ed. Polirom, 1997
  • Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine, 2013 - recenzie
  1. ^ S-a stins o mare voce a României. Pierdere imensă pentru țara noastră, Capital,  
  2. ^ a b https://moldova.europalibera.org/a/poveste-din-bătrâni-să-auzim-numai-de-bine/29767544.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Filip-Lucian Iorga, Un cântec de lebădă. Vlăstare boierești în Primul Război Mondial. Pref. de Ștefan S. Gorovei. București, Corint Books, 2016, p. 113. ISBN 978-606-793-072-6
  4. ^ Mircea Carp îi cere iertare lui Adrian Marino, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 531, iulie 2010, accesat la 29 ianuarie 2014
  5. ^ „Mergeam amîndoi pe același drum“, Simona-Maria Pop, Observator cultural - numărul 532, iulie 2010, accesat la 29 ianuarie 2014
  6. ^ „CONVORBIRE CU MIRCEA CARP”. Accesat în .  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)

Legături externe

modificare