Mircea Carp
| Mircea Carp | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Gherla, Cluj, România |
| Decedat | (101 ani)[1] |
| Cetățenie |  România Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | jurnalist ofițer |
| Limbi vorbite | limba română limba engleză limba germană |
| Activitate | |
| Alte nume | Dan Mircescu[2] |
| Organizație | Vocea Americii[2] Radio Europa Liberă |
Modifică date / text  | |
Mircea Carp (n. , Gherla, Cluj, România – d. ) a fost un ziarist român.
Tatăl lui Mircea Carp a fost ofițerul de cavalerie Constantin Carp, dintr-o familie Carp din Iași. Mama lui Mircea Carp a fost Ecaterina (Tatiana) Catargi, descendentă din Lascăr Catargi (1823-1899), prim-ministru conservator al României, în patru rânduri.[3] În Primul Război Mondial, ofițerul Constantin Carp a comandat un escadron de cavalerie, care a luptat la Măgheruș în anul 1916.
Mircea Carp a copilărit la Botoșani, a urmat Liceul Militar la Iași și la Mănăstirea Dealu din Tîrgoviște, după care a fost ofițer, luptând și în al Doilea Război Mondial. Din motive politice a fost dat afară din armată în 1946 și a fost închis între august și noiembrie 1947.
A plecat clandestin din România în Austria (prin Ungaria) în ianuarie 1948, iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iar apoi ca redactor și șef al secției române.
În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995.[4]
A fost nepotul lui Garabet Ibrăileanu.[5]
La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „Mircea Carp”.
În ultima parte a vieții a locuit la München. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind Gabriela Dumitrescu, critic de artă) și are un fiu, Mihai, căruia i-a dat numele după unchiul său (fratele tatălui) și în onoarea Regelui Mihai I al României.[6]
Scrieri
modificareNote
modificare- ^ S-a stins o mare voce a României. Pierdere imensă pentru țara noastră, Capital,
- ^ a b https://moldova.europalibera.org/a/poveste-din-bătrâni-să-auzim-numai-de-bine/29767544.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Filip-Lucian Iorga, Un cântec de lebădă. Vlăstare boierești în Primul Război Mondial. Pref. de Ștefan S. Gorovei. București, Corint Books, 2016, p. 113. ISBN 978-606-793-072-6
- ^ Mircea Carp îi cere iertare lui Adrian Marino, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 531, iulie 2010, accesat la 29 ianuarie 2014
- ^ „Mergeam amîndoi pe același drum“, Simona-Maria Pop, Observator cultural - numărul 532, iulie 2010, accesat la 29 ianuarie 2014
- ^ „CONVORBIRE CU MIRCEA CARP”. Accesat în . Parametru necunoscut
|accesat=ignorat (posibil,|access-date=?) (ajutor)
Legături externe
modificare- Minibiografie la situl „Radio Europa Liberă”
- Mircea Carp îi cere iertare lui Adrian Marino, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 531, iulie 2010
- „Mergeam amîndoi pe același drum“, Simona-Maria Pop, Observator cultural - numărul 532, iulie 2010
- Interviu pe saitul Confluente.ro
- Interviu Mircea Carp: „Cineva îmi spunea: ai făcut istorie. Nu! Am trăit istorie!”, 10 iulie 2013, Andrada Văsii, Ziarul Metropolis
- Cum l-a făcut Hitler ofițer pe unul dintre cei mai celebri jurnaliști români Arhivat în , la Wayback Machine., 6 septembrie 2013, Claudiu Padurean, Virgil Lazar, România liberă