Michel Aflaq

Michel Aflaq
Date personale
Născut	1910[1][2][3][4][5] Damasc, Imperiul Otoman
Decedat	23 iunie 1989 (79 de ani)[4][6][7][3] Paris, Île-de-France, Franța
Înmormântat	Bagdad
Cetățenie	Siria  Irakul Ba'athist[*]​  Imperiul Otoman
Religie	creștinism[8]
Ocupație	politician scriitor sociolog[*]​ filozof istoric poet
Limbi vorbite	limba arabă[6]
Ministru al educației
Partid politic	Partidul Baas Arab Socialist
Alma mater	Facultatea de Litere din Paris[*]​
Ideile filosofice
Școală/tradiție	Baasism
Interese principale
Politică, Economie
Influențe A influențat * Muhammad Al-Arsuzi Al-Mutanabbi Al-Ma'arri Descartes Kant Fichte Hitler Hegel Comte Mazzini Lenin Marx Nietzsche * Tan Malaka al-Bitar al-Hawrani al-Bakr Nasser Rimawi al-Hafiz al-Atassi Jadid H. al-Assad al-Rikabi Hussein Qanso ad-Douri
Modifică date / text

Michel Aflaq (arabă ميشيل عفلق, n. 1910, Damasc, Imperiul Otoman – d. 23 iunie 1989, Paris, Île-de-France, Franța) a fost un filozof, sociolog, scriitor și politician siriano-irakian. Un aprig naționalist arab, el a fost fondatorul Partidului Baas Arab Socialist și un important ideolog al ideologiei baasiste.

Născut într-o familie creștin-ortodoxă din Damasc, Aflaq a studiat la Universitatea din Paris, (1929-1934)^[9], unde l-a cunoscut pe viitorul partener politic Salah ad-Din al-Bitar. Întors în Siria în 1932, acesta a cochetat inițial cu comunismul, dar a rupt legăturile cu comuniștii după ce aceștia au susținut guvernul francez al lui Léon Blum, pe care îl considera colonialist. În 1947, Aflaq, al-Bitar și Zaki Najib al-Arsuzi au fondat Partidul Arab Baas, care va fuziona în 1952 cu Partidul Socialist Arab al lui Akram al-Hawrani pentru a fonda Partidul Baas Arab Socialist, militând pentru unificarea tuturor țărilor arabe sub un regim socialist. Inițial un susținător al Republicii Arabe Unite a lui Gamal Abdel Nasser, Aflaq a fost dezamăgit de marginalizarea sa și a mai multor politicieni din Partidul Baas. După ce Siria și-a recâștigat independența, Partidul Baas a redevenit o forță politică importantă.

Lovitura de stat din Siria din 1963 a adus Partidul Baas la putere. Cu toate acestea, ofițerii militari care au realizat puciul l-au forțat pe Aflaq să demisioneze din funcția de lider al partidului, iar lovitura de stat din 1966 a generalilor Salah Jadid și Hafez al-Assad, liderii aripii de extrema stângă din Partidul Baas, i-a forțat pe Aflaq și al-Bitar să fugă din Siria. A fugit mai întâi în Liban, apoi în Irakul lui Saddam Hussein, unde a fost numit în funcția de secretar general al aripii regionale irakiene a Partidului Baas, neavând de facto o putere reală. A păstrat această funcție până la moartea sa din 23 iunie 1989.

Ideile politice și economice ale lui Aflaq au fost denumite generic Baasism, un amalgam între socialism și naționalism arab. Aflaq considera că, pentru a ajunge o superputere globală, toate țările arabe trebuie să se unească într-o singură țară. A fost atât anti-capitalist, cât și anti-comunist. Credea în secularizare, dar era împotriva ateismului. Deși era creștin-ortodox, el credea că Islamul este dovada geniului arab.