Justiția este totalitatea instanțelor judecătorești dintr-un stat, menite să aplice legea și să înfăptuiască dreptatea.[2] Gânditorii în tradiția contractului social afirmă că justiția este derivată din acordul reciproc al tuturor celor interesați. În secolul al XIX-lea gânditorii utilitari, inclusiv John Stuart Mill, au declarat că justă este acțiunea care are cele mai bune consecințe.

"Justiția" de Maarten van Heemskerk, 1556. "Justiția" înseamnă obiecte simbolice, cum ar fi: o sabie, o balanță și o legătură la ochi.[1]
Justiția, una dintre cele patru virtuți cardinale, de Vitruvio Alberi, 1589-1590. Fresca, colțul bolții, studiolo a Madonnei Mercy, Palazzo Altemps, Roma

Bazele justiției

modificare

Teoriile justiției distributive se preocupă de ceea ce este distribuit, între cine urmează să fie distribuite și care este distribuția propriu-zisă. Egalitariștii au susținut că justiția nu poate exista decât în coordonatele egalității. John Rawls a folosit un argument al contractului social pentru a arăta că justiția, și mai ales justiția distributivă, este o formă de corectitudine. Drepturile teoreticienilor în domeniul dreptului de proprietate (precum Robert Nozick) au de asemenea o viziune consecventă asupra justiției distributive și susțin că justiția bazată pe drepturile de proprietate maximizează bogăția globală a unui sistem economic. Teoriile justiției retributive se referă la pedeapsa pentru nelegiuiri. Justiția restaurativă (numită uneori și "justiție reparatorie") este o abordare a justiției care se concentrează asupra nevoilor victimelor și infractorilor.

  1. ^ Cuban Law's Blindfold, 23.
  2. ^
    • „Definition of JUSTICE”. www.merriam-webster.com. Accesat în . 
    • „Justice, Western Theories of | Internet Encyclopedia of Philosophy”. www.iep.utm.edu. Accesat în . 
    • Walen, Alec (). Zalta, Edward N., ed. Retributive Justice (ed. Summer 2015). 

Legături externe

modificare