Einsteiniu

Einsteiniul a fost identificat pentru prima dată în Decembrie 1952 de Albert Ghiorso la University of California, Berkeley și o altă echipă condusă de G.R. Choppin la Los Alamos National Laboratory. Amândouă echipele examinau deșeuri ale primului test al unei bombe cu hidrogen (Noiembrie 1952) (vezi Operațiunea Ivy). Ei au descoperit izotopul ²⁵³Es cu o (perioadă de înjumătățire de 20.5 zile) care a fost creat prin fuziune nucleară a 15 neutroni împreună cu ²³⁸U (care trecuse atunci prin 7 dezintegrări beta). Aceste descoperiri au fost ținute strict secret până în 1955 datorită tensiunilor din Războiul Rece.

Totuși în 1961, destul einsteiniu a fost sintetizat pentru a pregăti o doză macroscopică de ²⁵³Es. Acea mostră cântărea aprox. 0.01 mg și a fost măsurată folosind o balanță specială. Materialul astfel produs a fost folosit la producerea de mendeleviu. Mai mult einsteiniu a fost produs la Reactorul de izotopi cu flux mare a lui Oak Ridge National Laboratory din Tennessee prin bombardarea ²³⁹Pu cu neutroni de energie mare. Aprox. 3 mg de material a fost creat într-un program (ce a durat 4 ani) de iradiație și apoi de separare chimică dintr-o masă inițială de 1 kg de izotop de plutoniu.

19 radioizotopi de einsteiniu au fost categorizați, cu cel mai stabil fiind ²⁵²Es cu o perioadă de înjumătățire de 471,7 zile, apoi ²⁵⁴Es cu o perioadă de înjumătățire de 275,7 zile, apoi ²⁵⁵Es cu o perioadă de înjumătățire de 39,8 zile și ²⁵³Es cu o perioadă de înjumătățire de 20,47 zile. Toți izotopii radioactivi rămași au perioade de înjumătățire mai mici de 40 de ore, și majoritatea acestora sunt mai mici de 30 de minute. Acest element are și 3 stări meta, cea mai stabilă fiind ^254mEs (t_½ 39.3 ore). Izotopii de einsteiniu au masa atomică de la 240,069 u (²⁴⁰Es) până la 258.100 u (²⁵⁸Es).

• EsBr₂ bromură de einsteinium(II)

• EsBr₃ bromură de einsteinium(III)

• EsCl₂ clorură de einsteinium(II)

• EsCl₃ clorură de einsteinium(III)

• EsF₃ fluorură de einsteinium(III)

• EsI₂ iodură de einsteinium(II)

• EsI₃ iodură de einsteiniu(III)

• Es₂O₃ oxid de einsteiniu(III)

• Los Alamos National Laboratory - Einsteinium Arhivat în 26 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Guide to the Elements - Revised Edition, Albert Stwertka, (Oxford University Press; 1998) ISBN 0-19-508083-1
• It's Elemental - Einsteinium
• mică enciclopedie de chimie

• Uraniul pe sistemul-periodic.go.ro ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.
• Einsteiniu ro Arhivat în 9 martie 2007, la Wayback Machine.
• WebElements.com - Einsteinium (also used as a reference)