Disc de acreție

Un disc de acreție este o structură astrofizică formată din materie pe orbită în jurul unui obiect ceresc central. Acest corp central este în mod tipic o stea tânără, o protostea, o stea pitică albă, o stea neutronică sau o gaură neagră. Forma structurii a luat naștere prin acțiunea forței gravitaționale, atrăgând materialul spre corpul central, diferitele viteze inițiale ale particulelor, care antrenează materialul în formă de disc, și împrăștierea de energie în el, prin viscozitate, antrenând materialul în spirală spre organul central.

Împrăștierea de energie antrenează diverse forme de emisiuni de radiație electromagnetică. Gama de frecvențe a acesteia din urmă depinde de obiectul central. Discurile de acreție ale stelelor tinere și ale protostelelor radiază în infraroșu, iar acelea ale stelelor neutronice și ale găurilor negre radiază în raze X.

Stea dublă

Reprezentarea în două dimensiuni a lobilor Roche a unui sistem binar. Punctul de contact între cei doi lobi corespunde unui punct Lagrange

Articol principal: Stea dublă.

Este posibil, de asemenea, să se observe formarea unui disc de acreție în unele sisteme de stele duble, îndeosebi într-un sistem în care unul dintre companion este mult mai masiv decât celălalt. Astfel, steaua cea mai masivă (A) devine o gigantă în fața companionului său mai puțin masiv, steaua B. Dacă steaua A își umple în întregime lobul Roche, are loc, puțin câte puțin, un transfer de masă de la A spre B. În acest caz, materia părăsește lobul stelei A și cade pe steaua B trecând prin punctul Lagrange. Materia nu va cădea direct, în linie dreaptă, pe steaua B datorită rotației sistemului în jurul său și a inerției materiei transferate. Ea va adopta atunci mai degrabă o traiectorie în spirală care o va conduce la formarea unui disc de acreție.^[1]

Discuri protoplanetare

Discuri protoplanetare văzute în absorbție în jurul stelelor tinere situate în nebuloasa Orion

Articol principal: Disc protoplanetar.

Unele discuri protoplanetare se comportă în parte ca niște discuri de acreție, îndeosebi când o parte din materia lor cade pe protosteaua centrală. Discurile din jurul stelelor T Tauri stele Herbig prezintă asemenea comportamente.

Note

^ Séguin & Villeneuve 2002, p. 289.

Bibliografie

fr Marc Séguin, Benoît Villeneuve, Astronomie et astrophysique, Saint-Laurent (Montréal), Éditions du Renouveau Pédagogique, 2002, édition 2, 618 de pagini
en Juhan Frank, Andrew R. King, Derek J. Raine, Accretion Power in Astrophysics ed. 3, Cambridge University Press, 1985, 283 de pagini, ISBN 0-521-62053-8

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Disc de acreție

Professor John F. Hawley homepage Arhivat în 8 aprilie 2015, la Wayback Machine.
Nonradiative Black Hole Accretion Arhivat în 23 iulie 2010, la Wayback Machine.
Accretion Discs on Scholarpedia
Magnetic fields snare black holes' food – New Scientist

Vezi și

	Portal Fizică
	Portal Astronomie

[1] Séguin & Villeneuve 2002, p. 289.

[1]