Bazil Marian

Bazil Marian

Informații generale
Data nașterii	13 mai 1927(1927-05-13)
Locul nașterii	Uioara, județul Alba, România
Data decesului	19 ianuarie 2008
Locul decesului	București, România
Înălțime	1,70 m
Poreclă	Bombardierul
Post	Atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
1934-1938	Solvay Uioara
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1938–1940	Victoria Cluj	14	(2)
1940–1941	Aurul Brad	22	(5)
1941-1947	Carmen București	62	(34)
1947–1949	CFR București	87	(54)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1942–1949	România	18	(2)
Echipe antrenate
1954–1960	Locomotiva București (antrenor secund)
1960-1962	Jiul Petroșani
1962–1963	Viitorul București
1963–1967	România U-21
1967	România
1968–1969	Dinamo
1969	Farul
1970	Argeș Pitești
1971–1972	Rapid
1973-1974	VO Boufarik
1974-1975	JSK Tizi-Ouzou
1975-1978	Rapid
1979-1989	România U-21
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Bazil Marian (n. 7 noiembrie 1922, Ocna Mureș, Alba, România – d. 19 ianuarie 2008, București, România) a fost un antrenor român de fotbal (Dinamo București și Rapid București), care a îndeplinit funcția de selecționer al echipei naționale de fotbal a României (ianuarie - martie 1967).

A fost unul dintre cei mai valoroși jucători români de fotbal din anii 1940.^[1]

Biografie

A început să joace fotbal de la vârsta de 11 ani, când s-a legitimat la Solvay Uioara. În 1938 a trecut la Victoria Cluj, unde a debutat în prima divizie (24 septembrie 1939, Victoria - Venus 2-1). S-a transferat la Mica Brad pentru un sezon, 1940-1941, după care ajunge să evolueze la Carmen București între 1941-1947. Ca urmare a desființării echipei lui Mociorniță de către sistemul comunist, ajunge la CFR București (devenită în 1950 Locomotiva), club la care va evolua până la finalul carierei.

Ca antrenor, a lucrat mai întâi ca secund, la Locomotiva (Rapid). Ajunge apoi antrenor principal la Jiul Petroșani, pe care reușește să o promoveze în prima divizie. A funcționat apoi ca antrenor federal, ocupându-se de pregătirea naționalei de tineret. Din 1967 a mai antrenat la Dinamo București, Farul Constanța, FC Argeș, Rapid București. Din 1973 ajunge antrenor în Algeria, la echipele V.O. Boufarik și J.S.K. Tizi-Ouzou. Reîntors în țară în 1975, își reia munca în cadrul clubului Rapid, iar din 1979 lucrează din nou în colectivul tehnic al F.R.F., ca antrenor zonal și observator federal. După 1989 s-a retras din activitate.