Airbus A380

Avionul a fost construit pentru a asigura zboruri de mare distanță și capacitate pe rute principale între nodurile importante (și foarte congestionate) ale marilor companii aeriene. Acoperă o piață de nișă, majoritatea liniilor aeriene neavând nevoie de capacități așa mari pentru serviciile lor. La începutul anilor 1990 au existat 3 studii pentru un astfel de proiect, unul produs de compania Boeing numit VLCT, unul produs de compania McDonnell Douglas numit MD-12 și A3XX produs de Airbus. Din cauza pieței foarte scăzute, care nu putea susține mai mult de un fabricant, dar și din cauza crizei asiatice din 1997, ceilalți s-au retras (McDonnell Douglas fiind și achiziționat de Boeing), Airbus rămânând singurul producător pe segmentul de piață.

Modelul ales s-a remarcat constructiv prin existența a două etaje suprapuse și a fost botezat A380 (8 fiind considerată cifră norocoasă în Asia, dar reprezentând și cele două nivele suprapuse). Până la primul zbor, care a avut loc la 18 ianuarie 2005, dezvoltarea avionului a costat 11 miliarde de euro.

După primul zbor, însă, producția s-a lovit de nenumărate dificultăți, care au dus la amânarea livrării avionului la cumpărători cu peste doi ani, din cauza problemelor legate de cablarea avionului (care s-au datorat folosirii a două versiuni incompatibile de software), masei prea mari, aripii care nu trecea testele de rezistență și problemelor generate de furnizori. Astfel, au existat trei amânări, iar primul avion, care trebuia livrat la începutul anului 2006, a fost livrat abia la 15 septembrie 2007 companiei Singapore Airlines, efectuând prima cursă pe ruta Singapore-Sydney.

Avionul a fost gândit pentru a transporta 555 pasageri într-o configurație cu 3 clase sau 853 într-o configurație cu o singură clasă. Structurile au fost gândite pentru a putea fi folosite și pe o versiune cargo, și pe o versiune mai lungă (A380-900) (care, dacă ar fi produs, ar transporta până la 960 de pasageri). Oferă astfel, o capacitate cu 100 de locuri mai mare decât următorul avion ca mărime - Boeing 747. Este cel mai mare avion produs în serie, singurul avion mai mare decât acesta fiind Antonov An-225, din care însă nu s-a produs decât un singur exemplar.

Cabina de comandă beneficiază de instrumentație digitală cu 6 afișaje LCD și sisteme fly-by-wire, comandă prin intermediul unui joystick. Se oferă un sistem multifuncțional de afișare pentru planificarea zborurilor, dotat cu tastatură și mouse. Avionica este și ea foarte avansată, bazându-se pe un sistem modular integrat, rețelele de date bazându-se pe o versiune adaptată a standardului Ethernet.

Se oferă două motorizări, una cu motoare Rolls-Royce Trent 900, iar cealaltă cu motoare Engine Alliance GP7200, ambele oferind nivel de zgomot suficient de scăzut și pentru operațiune pe Aeroportul Heathrow de lângă Londra.

25 % din avion este făcut din materiale compozite, precum fibră de carbon. Se folosesc și aliaje de aluminiu care pot fi sudate, eliminând necesitatea utilizării niturilor.

Pentru pasageri se oferă o cabină dotată cu LED-uri, și un spațiu mai mare decât în cazul altor avioane. Dacă inițial se propunea dotarea cabinei cu restaurante, cazinouri, și chiar piscine, aceste propuneri au fost abandonate din rațiuni financiare. Însă dotarea unora din aceste avioane cu baruri sau dușuri, mai ales pentru clasa I, a fost deja realizată.

În mod standard, locurile pentru clasa I și clasa business vor fi oferite în partea frontală a avionului, la etajul superior (deși unele linii aeriene doresc amenajarea acestui spațiu la etajul inferior). Pentru clasa economic se va oferi o configurație cu 10 locuri pe rând la etajul inferior (tipic 3+4+3) și 8 locuri la etajul superior (2+4+2 sau 3+3+2).

Deși avionul încape în poarta standard (80X80 m), aeroporturile au fost nevoite să facă investiții mari în infrastructură, precum lățirea spațiului de rulare din cauza aripilor uriașe, asfaltarea pragurilor pentru a nu se risca absorbția de obiecte în motor, ranforsarea podurilor (acolo unde există), achiziționarea de tractoare capabile să tragă uriașa greutate a avionului, adaptarea porților pentru încărcarea a 500-800 pasageri. În plus, din cauza turbulențelor provocate la decolare și aterizare, trebuie asigurată o separație de 6-10 mile nautice față de următorul avion, mai mult decât în cazul oricărui avion, fiind necesare proceduri noi (avionul este încadrat în clasa „Super”, nu poate fi încadrat drept "Light", "Medium" sau "Heavy").

Potrivit lui Harald Wilhelm Airbus încă duce lipsă de clienți pentru cele 30 de Airbus-uri A380 pe care vrea să le producă și să le livreze în 2015, anul în care programul A380 ar trebui să nu mai aibă pierderi. Reprezentanții Airbus au declarat că se așteaptă să livreze 25 de A380-uri în 2013, chiar dacă până în momentul de față nu au primit nici o comandă pentru super jumbo. Anul trecut Airbus a primit doar 4 noi comenzi pentru A380, obiectivul fiind de 30.

Wilhelm rămâne optimist și afirmă că Airbus primește, de obicei, comenzi pentru A380 spre sfârșitul anului: "Să nu uităm că în luna iunie va avea loc Paris Air Show, urmat în noiembrie de Dubai Airshow". Referindu-se la afirmațiile CFO-ului Airbus și EADS, un analist francez din aviație precizează: "Vor avea nevoie de un Paris Air Show bun și de anunțuri favorabile legate de A380 la Dubai Airshow. Este necesar ca programul A380 să iasă de pe pierderi în 2015".

Momentan este oferit doar un singur model, de pasageri („A380-800”). În trecut a fost oferit și un model de marfă, pentru operațiuni de curierat, dar întârzierile masive au dus la anularea celor două comenzi avute și la amânarea proiectului cu 10 ani.

La 31 decembrie 2017 au fost operate 222 de avioane de către 13 operatori.^[6]

• Singapore Airlines, primul zbor al companiei la data de 25 octombrie 2007^[7]
• Emirates, primul zbor al companiei la data de 1 august 2008^[8]
• Qantas, primul zbor al companiei la data de 20 octombrie 2008^[9]
• Air France, primul zbor al companiei la data de 20 noiembrie 2009^[10]
• Lufthansa, primul zbor al companiei la data de 6 iunie 2010^[11]
• Korean Air, primul zbor al companiei la data de 17 iunie 2011^[12]
• China Southern Airlines, primul zbor al companiei la data de 17 octombrie 2011^[13][14]
• Malaysia Airlines, primul zbor al companiei la data de 1 iulie 2012^[15]
• Thai Airways, primul zbor al companiei la data de 6 octombrie 2012^[16]
• British Airways, primul zbor al companiei la data de 2 august 2013^[17]
• Asiana Airlines, primul zbor al companiei la data de 13 iunie 2014^[18]
• Qatar Airways, primul zbor al companiei la data de 10 octombrie 2014^[19]
• Etihad Airways, primul zbor al companiei la data de 27 decembrie 2014^[20]
• Hi Fly, primul zbor al companiei la data de 1 august 2018^[21]

• Linia Airbus: Airbus A300, Airbus A310, Airbus A320, Airbus A330, Airbus A340, Airbus A350, Airbus A380
• Competitori: Avionul nu are practic nici un competitor, cel mai apropiat model fiind Boeing 747, care însă transportă cu 100 de pasageri mai puțin
• Alte avioane uriașe: Antonov An-225, Spruce Goose

• Pagina web oficială Arhivat în 12 iunie 2007, la Wayback Machine.
• Airbus A380 – gigantul cerului (documentar)