Internaționala
Internaționala (L'Internationale în limba franceză) este cel mai cunoscut cântec socialist (folosit în egală măsură și de anarhiști și comuniști), și unul dintre cele mai cunoscute cântece din întreaga lume. Versurile originale în limba franceză au fost scrise în 1870 de Eugène Pottier (1816–1887), (care a fost mai târziu membru al Comunei din Paris). Inițial, versurile trebuiau să fie cântate pe melodia binecunoscutului cântec revoluționar La Marseillaise. Pierre Degeyter (1848–1932) a pus versurile pe muzică în 1888, melodia devenind în scurtă vreme foarte cunoscută.
Internaționala a devenit imnul mișcării revoluționare socialiste internaționale. Refrenul:
- C'est la lutte finale
Groupons-nous et demain
L'Internationale
Sera le genre humain.
(în versiunea românească:
- Hai la lupta cea mare
Rob cu rob să ne unim
Și internaționala
Prin noi să o făurim.)
ilustrează cel mai bine esența idealului umanitar socialist. În mod tradițional, Internaționala era cântată cu mâna dreaptă ridicată și cu pumnul strâns în semn de salut.
Versiunea în limba rusă a fost făcută prima oară în 1902 de Arkadi Iakovlevici Kots și a fost tipărită la Londra în ziarul emigrației ruse Жизн (Viața). Această versiune avea numai trei strofe, față de cele șase ale versiunii originale franțuzești. Mai târziu, versiunea în limba rusă a fost extinsă și modificată.
În numeroase țări europene, Internaționala a fost declarată ilegală la începutul secolului al XX-lea, datorită versurilor pe care autoritățile le considerau antiguvernamentale și a îndemnurilor la revoluție. În Suedia, strofa a 5-a a fost cenzurată în timpul celui de-al doilea război mondial.
Internaționala este cântată nu numai de comuniști, dar și de socialiștii sau social-democrații din multe țări. A fost de asemenea cântată și de studenții și muncitorii care demonstrau în timpul protestelor din Piața Tiananmen din 1989 din China.
În romanul Ferma animalelor a lui George Orwell, Internaționala este parodiată de imnul Beasts of England.
Versurile originale
modificareDebout, les damnés de la terre
Debout, les forçats de la faim
La raison tonne en son cratère
C'est l'éruption de la fin
Du passé faisons table rase
Foules, esclaves, debout, debout
Le monde va changer de base
Nous ne sommes rien, soyons tout
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Il n'est pas de sauveurs suprêmes
Ni Dieu, ni César, ni tribun
Producteurs, sauvons-nous nous-mêmes
Décrétons le salut commun
Pour que le voleur rende gorge
Pour tirer l'esprit du cachot
Soufflons nous-mêmes notre forge
Battons le fer quand il est chaud
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain
L'état comprime et la loi triche
L'impôt saigne le malheureux
Nul devoir ne s'impose au riche
Le droit du pauvre est un mot creux
C'est assez, languir en tutelle
L'égalité veut d'autres lois
Pas de droits sans devoirs dit-elle
Egaux, pas de devoirs sans droits
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Hideux dans leur apothéose
Les rois de la mine et du rail
Ont-ils jamais fait autre chose
Que dévaliser le travail
Dans les coffres-forts de la bande
Ce qu'il a créé s'est fondu
En décrétant qu'on le lui rende
Le peuple ne veut que son dû.
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Les rois nous saoulaient de fumées
Paix entre nous, guerre aux tyrans
Appliquons la grève aux armées
Crosse en l'air, et rompons les rangs
S'ils s'obstinent, ces cannibales
A faire de nous des héros
Ils sauront bientôt que nos balles
Sont pour nos propres généraux
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Ouvriers, paysans, nous sommes
Le grand parti des travailleurs
La terre n'appartient qu'aux hommes
L'oisif ira loger ailleurs
Combien, de nos chairs se repaissent
Mais si les corbeaux, les vautours
Un de ces matins disparaissent
Le soleil brillera toujours.
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Versiunea în limba română
modificareSculați, voi oropsiți ai vieții,
Voi, osîndiți la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrșiți odată cu trecutul negru,
Sculați, popor de osîndiți!
Azi nu sînteți nimic în lume,
Luptați ca totul voi să fiți!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!
Sculați, nu-i nici o mîntuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Și lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
Să ne unim toți proletarii,
Să batem fierul cît e cald!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!
Țărani și muncitori, noi sîntem
Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneși plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrățirii soare sfînt.
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!
Varianta în limba română a „Internaționalei” a fost realizată și publicată în 1907 de avocatul-poet C. Z. Buzdugan, născut în satul Coasta Lupei, Galați, membru marcant al mișcării socialiste din România.
