Jump to content

înțelege

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Inherited from Latin intelligere, variant of intellegere, present active infinitive of intellegō (“understand”); compare Aromanian ntsileg, Megleno-Romanian ạnțileg, cf. also Albanian dëgjoj (disputed), Romansch encleger.

Pronunciation

[edit]
  • IPA(key): /ɨn.t͡seˈle.d͡ʒe/
  • Hyphenation: în‧țe‧le‧ge
  • Audio:(file)
  • Audio:(file)

Verb

[edit]

a înțelege (third-person singular present înțelege, past participle înțeles) 3rd conj.

  1. to understand
  2. (reflexive, reciprocal) to get along, to get on
    Eu mă înțeleg cu toată lumea.
    Well, I get along with everybody.
    Ne înțelegem destul de bine dar nu suntem cei mai buni prieteni.
    We get on quite well but we're not best friends.

Conjugation

[edit]
    conjugation of înțelege (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a înțelege
gerund înțelegând
past participle înțeles
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înțeleg înțelegi înțelege înțelegem înțelegeți înțeleg
imperfect înțelegeam înțelegeai înțelegea înțelegeam înțelegeați înțelegeau
simple perfect înțelesei înțeleseși înțelese înțeleserăm înțeleserăți înțeleseră
pluperfect înțelesesem înțeleseseși înțelesese înțeleseserăm înțeleseserăți înțeleseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înțeleg să înțelegi să înțeleagă să înțelegem să înțelegeți să înțeleagă
imperative — tu — — voi —
affirmative înțelege înțelegeți
negative nu înțelege nu înțelegeți

Synonyms

[edit]
[edit]

See also

[edit]
Retrieved from "https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=înțelege&oldid=80493097"